MODELUL VECHI Începand cu 16 martie 2001, România a aderat la Convenţia de la Haga, lucru care a simplificat foarte mult recunoaşterea actelor româneşti în ţările membre ale respectivei convenţii. Înainte de aderarea la această convenţie, pentru recunoaşterea în străinătate a actelor româneşti, era nevoie de o procedură complicată pentru legalizarea actelor prin consulatele ţărilor pentru care se dorea recunoaşterea. Apostilarea a simplificat foarte mult această procedură şi constă în aplicarea unei ştampile (apostila de la Haga) pe documente pentru a le autentifica / legaliza internaţional.

Înainte de 01 noiembrie 2004 in România existau doar 2 autorităţi cu drept de apostilare: Ministerul de Externe si Ministerul de Justitie. Pe parcurs s-a încetăţenit termenul de apostilare pentru documentele vizate de către Ministerul Afacerilor Externe si termenul de supra-legalizare pentru apostilările facute de către Ministerul de Justitie. Dupa aceasta dată procedura de apostilare / supralegalizare a trecut în competenţa Prefecturilor, respectivaTribunalelor.

Pentru recunoaşterea internaţională, actele oficiale administrative, după ce sunt apostilate la Instituţia Prefectului se traduc în limba ţării de destinaţie de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care se legalizează de către un notar public. În final traducerea legalizată se supra-legalizează la Tribunal.

MODELUL NOU Începând cu data de 21 mai 2010, apostila se eliberează conform noilor instrucţiuni ale Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.82/2010, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr.213/06.04.2010.

APOSTILA este un certificat eliberat de autorităţile competente ale unui stat semnatar al Convenţiei de la Haga, pentru actele oficiale întocmite în ţara respectivă, care urmează să fie prezentate pe teritoriul unui alt stat semnatar al Convenţiei.

SCOPUL eliberării apostilei este autentificarea originii unui act oficial, pentru prevenirea utilizării unor acte false în vederea producerii de efecte juridice.